Aquaticultură este un termen general care descrie creșterea peștilor și a altor animale acvatice. Aquaticultura se desfășoară în trei forme diferite: extensivă, intensivă și semi-intensivă. Fiecare abordare are avantaje și provocări. Să aflăm mai multe despre aceste diferite tipuri de aquaticultură!
Cu o acvacultură extensivă, este la fel ca și cum ași lăsa peștii să se miște liber într-un bazin mare sau lac. De fapt, le oferiți un imens spațiu de joc pentru a explora! Această tehnică necesită mai puțin muncă umană, facilitându-le viața fermierilor.
Aquanicultura la scară largă este ceva bun, deoarece permite peștilor să trăiască într-un mediu mult mai natural. Au suficient spațiu pentru a游泳și a se dezvolta, dar nu sunt prea strâmbați. Este un proces mai natural, deoarece utilizează soare și nutrienți din apă, ceea ce face ca aceasta să fie mai benefică pentru Pământ.
Aquanicultura intensivă se referă la maximizarea producției de pești. De exemplu, prin ținerea peștilor în bazinuri, fermierii au un control mai mare asupra hranei și calității apei. Acest lucru duce la o dezvoltare mai rapidă și mai mare a peștilor, astfel că pur și simplu se pot prinde mai mulți pești în mai puțin timp.
Aquanicultura intensivă permite fermierilor să prindă pești tot anul, indiferent de vreme. Dar această abordare necesită multe resurse, cum ar fi electricitatea și hrană. Acestea sunt unele provocări, fermierii trebuie să se asigure că își ia soință de mediul înconjurător acum.
Aquaticultura semi-intensivă este un hibrid dintre cele două metode menționate anterior. Sistemele intensive oferă peștilor mai puțin spațiu pentru a încerca, dar mai multă grijă decât sistemele extinse; în ultimul tip, peștii primesc mai mult spațiu pentru a încerca decât în sistemele intensive, dar mai puțină grijă de către fermieri. Această metodă permite fermierilor să producă mai mulți pești, menținând în același timp un ecosistem natural pentru ei.
Se deploiază noi unelte pentru a monitoriza mai ușor sănătatea și creșterea peștilor în sistemele intensive. Acest lucru ajută fermierii să ia decizii mai bune despre cum să se ocupe de pești. În sistemele semi-intensive, fermierii experimentează cu strategii de alimentare pentru a îmbunătăți creșterea peștilor și a minimiza deșeurile.
